Galea

Gauden Galea: România spune că implementează politici de control al consumului de alcool, dar rezultatele nu se văd

În a doua parte a interviului acordat euro-health.ro, dr. Gauden Galea, directorul Diviziei de boli netransmisibile din biroul regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății, se apleacă asupra situaţiei din România. Ţara noastră are printre cele mai mari consumuri de alcool din lume, cu efecte grave asupra sănătăţii cetăţenilor. Măsuri eficiente pentru a combate această situaţie există şi chiar sunt parţial adoptate în România – trebuie doar să şi fie implementate serios.

 

 

Domnule director, cum stă România în privința consumului de alcool și a politicilor de control al acestuia?

Cifra-cheie este nivelul consumului înregistrat și neînregistrat de alcool. Cantitatea absolută de vânzări declarate de către guvern în România este de 10,4 litri de alcool/capita/an, pentru fiecare persoană peste vârsta de 15 ani. Această valoare este în jurul mediei europene. Dar mai este și problema consumului neînregistrat, pentru care estimarea se bazează pe mai multe surse, inclusiv uneori date ale industriei (care privește producția de alcool acasă ca pe concurență); deci sunt mai multe surse bune de date despre acest tip de producție, confirmate de către țări. Iar pentru România [consumul de alcool neînregistrat] este de cam 4 litri/capita de populație peste 15 ani. Deci, în total, [consumul este] 14,4 litri. Media pentru Europa este 10,9 litri , deci 14,4 litri este un consum ridicat și pune România chiar sub vârful de 17 litri în Belarus. Într-adevăr, țările din această regiune– Belarus, Moldova, România, Ucraina, Rusia – sunt printre principalii băutori nu doar din Europa ci și din lume. Prin comparație de pildă, în Italia, care este o țară și cultură arhetipală care apreciază vinul și este o mare producătoare de vin, [consumul]este de 6 litri. Iar mare parte din Europa este la mijloc, în zona 9-11. Deci România este în prima treime, nu cea mai ridicată dar tot la nivel ridicat. Dacă ne referim la cantitatea consumată doar de cei care beau (n.red – sunt scoși din calcul abstinenții), atunci consumul este de 21 de litri, mult mai mare la bărbați decât la femei.

Există vreo explicație pentru aceste date?

Nu cunosc foarte bine România. Dar se află într-o zonă geografică în care cultura băutului este foarte puternică. În plus, prețul este probabil să fi crescut doar recent, dar în multe din aceste țări observăm fie prețuri scăzute, fie anumite forme de alcool, precum berea, care nici nu sunt privite ca alcool. De aceea, o mare cantitate de alcool este accesibilă datorită prețului.

Politicile există, rezultatele lipsesc

Pot să depun mărturie că în unele supermarketuri se găsesc anumite mărci de bere la care sticle de doi litri se vând sub un euro.

[La fiecare profil de țară publicat pentru alcool realizat de OMS] există scorul anilor de viaţă pierduţi (years of life lost), prin care calculăm cu câți ani mor oamenii mai devreme de speranța de viață și câți din acei ani sunt atribuibili afecțiunilor produse de alcool; acesta poate avea valori de la unu la cinci –faţă de alte ţări, una cu scorul cinci este printre primele la nivel global, nu doar în Europa, în ce privește anii de viață pierduți din cauza alcoolului. Iar România are scor cinci. Acest lucru este în deplină concordanţă cu cantitatea de alcool pe care se estimează că o beau băutorii, de 21 litri/capita sau 30 la bărbați, care este extrem de ridicată. Acest lucru are un efect major asupra economiei, pentru că este o cauză majoră de deces mai ales în rândul tinerilor bărbați, cu vârste active. Iar acest lucru va avea un impact atât asupra productivității muncii, ca și asupra familiei, deci aduce prejudicii importante societăţii.

În același timp, politicile de bază sunt bifate. Există o politică națională scrisă, există un plan național de acțiune, există acciza pe vin, pe bere și spirtoase, există o vârstă minimă pentru consum, toleranța zero pentru condus  sub influența alcoolului. Toate acestea sunt politici bune și sunt foarte consecvente cu tiparul din Europa. Deci în mod evident, România face ceva în această privință. Dar când compar în această țară politicile puternice, așa cum sunt ele declarate, cu aceste tipare de consum de alcool, îmi pun două întrebări. În primul rând, companiile transmit oare creșterea prețurilor prin accize la consumator? Dacă există ce spuneți, doi litri de bere la un euro, înseamnă că deși există acciza, compania absoarbe taxa, astfel încât să nu fie simțită de consumator. Astfel, alcoolul rămâne accesibil, mai ales pentru tineri. Aceasta este o modalitate prin care industria recrutează noi băutori și prin care se asigură că are în continuare dependenți care să continue să le consume produsele de-a lungul vieții. Prețul este cel mai important semnal pentru tineri să nu bea și să nu fumeze. Campaniile adresate tinerilor ca să nu bea lasă impresia că adulților li se permite să bea, făcându-l și mai atrăgător pentru tineri. Pentru avea impact, trebuie să-i lovești la buzunar, pentru că tinerii nu  au prea mulți bani. Când există aceste forme extrem de ieftine de alcool, tinerii care ies noaptea în oraș și care se duc la un bar sau club de noapte unde prețurile sunt foarte mari vor bea alcool înainte să plece. Așa apare tiparul de binge drinking: se asigură că sunt beți înainte să înceapă noaptea și este o formă foarte periculoasă de băut. Formele de alcool legale produse și ieftine se potrivesc cu tiparele de consum episodic excesiv printre tineri. A doua întrebare pe care mi-o pun: se menționează în profilul de țară că reclama este controlată, dar bănuiesc că în realitate sunt multe reclame.

Tridentul de măsuri pentru combaterea alcoolului

Există trei politici eficiente principale pentru ca tinerii să nu bea și cultura băutului să se schimbe: prețul, disponibilitatea și marketingul. Atâta timp cât prețul este scăzut și marketingul există, chiar dacă industria pretinde, cum făceau companiile de tutun, că nu-i vizează pe tineri, cred că toți cei care văd panourile publicitare sau reclamele știu că nu este adevărat. Deci dacă se permite promovarea acestui comportament de către industrie, guvernul nu va avea niciodată destui bani ca să compenseze pentru cantitatea pe care o cheltuie industria pentru publicitate, nicio campanie publică nu va fi la fel de puternică. În fine, este vorba de disponibilitate: ca orele de de comercializare şi locurile de vânzare să fie atent respectate. Revenind, politicile din profilul de ţară sunt autoraportate ca fiind prezente, dar totodată trebuie notat că există politici mai puternice sau mai slabe, iar consumul ridicat indică foarte clar că în toate aceste trei zone, este loc de îmbunătățire.

Și este importantă și implementarea efectivă a măsurilor. Pentru că deși există interdicția de a vinde la tinerii sub 18 ani, acest lucru se întâmplă frecvent.

Eu fac aceste comentarii pe baza datelor pe care le am în față, fără să fi vizitat România, deci nu pretind să cunosc țara în mod special, vreau să fiu clar în această privință. Dar există o disonanță, o inconsecvență între politicile existente și dimensiunea problemei ca și faptul că estimările arată că între 2005 și 2010 [consumul] a crescut. Vestea bună este că politicile există, ceea ce înseamnă că guvernul admite problema. Acum este nevoie de îmbunătăţirea aplicării lor și creșterea puterii acestor politici.

De pildă, în cazul prețurilor: dacă există alcool atât de ieftin precum spuneți, trebuie luate măsuri ca taxele să fie suficient de mari, poate să se introducă preţul minim pe unitate. Asta înseamnă că indiferent de forma de alcool – bere, spirtoase sau vin – o unitate de alcool are același preț. Deci dacă, să zicem, un shot de băutură spirtoasă conţine două unități de alcool și o sticlă de bere are 10 unități de alcool, acea sticlă de bere ar trebui să coste de cinci ori cât costă cele două unități dintr-un shot. Astfel, fiecare unitate de alcool are același preț şi eviţi efectul de substituție de la produsul scump și puternic la cel mai slab, dar care în final duce la consumul aceleiași cantități de alcool.

Iar în domeniul marketingului?

Singura cale este interzicerea reclamei directe și indirecte.

Deci fără promovare la TV, pe stadioane?

Da, publicitatea ar trebui interzisă. Țineți cont că țara se confruntă cu mari pierderi de viață din această cauză. Este ca şi cum ai spune că pui mai mare preț pe veniturile din alcool decât pe decesele în rândul tinerilor. Și România nici n-ar fi prima țară care ar face același lucru – în multe alte țări există un control strict și chiar interdicții asupra publicităţii la alcool în multe alte țări.


Realizat cu ocazia Conferinței de Politici Europene pentru Alcool, 27-28 noiembrie 2014, Bruxelles. Interviul a fost editat pentru concizie și claritate. Sublinierile aparțin redactorului.

 

About Author: Mihail Călin
Mihail Călin este jurnalist în domeniul sănătăţii de cinci ani. A făcut parte din redacţia săptămânalului Viaţa medicală şi a fost redactor-şef la Sănătatea Press Group. Are un interes deosebit pentru politicile europene, fiind bursier al portalului de specialitate EurActiv Bruxelles şi participând la numeroase conferinţe organizate de instituţiile şi asociaţiile europene de sănătate. În 2013, fost unul din premianții concursului „Reporter European”.