© OMS

© OMS

511 sinucideri – aproximativ 20% din total –  s-ar fi putut datora şomajului din România în anul 2010, estimează autorul unui studiu elveţian publicat astăzi, 11 februarie. Acestea ar fi putut fi evitate, crede medicul psihiatru Gabriel Diaconu, dacă statul român ar fi asigurat asistența corespunzătoare acestor persoane.

 

 

Şomajul, asociat în lume cu 45.000 de sinucideri pe an

 

Lipsa unui loc de muncă ar putea fi răspunzătoare în fiecare an pentru circa 45.000 de sinucideri, adică aproximativ o cincime din totalul de 233.000 de sinucideri care se estimează că ar fi avut loc anual în perioada 2000-2011, conform unei analize a riscului de suicid în 63 de țări apărută astăzi în revista științifică The Lancet Psychiatry. În intervalul de timp studiat – care cuprinde atât o perioadă de stabilitate economică, cât şi recesiunea din 2008 şi consecinţele sale –, riscul relativ de sinucidere asociat cu şomajul a crescut cu 20-30% în cele patru regiuni (Americile, Europa de nord şi vest, Europa de sud şi est, non-Americi şi non-Europa) în care au fost împărțite țările analizate. Lipsa locului de muncă a fost asociată cu 41.148 de sinucideri în 2007 şi 46.131 în 2009, creşterea cu 4.983 de sinucideri fiind asociată cu criza economică din 2008.

Studiul realizat de un grup de cercetători de la Universitatea din Zürich, Elveţia, a folosit numărul de sinucideri raportat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi date economice ale Fondului Monetar Internaţional. Lucrarea nu prezintă și estimarea numărului de sinucideri asociate cu șomajul în ţările analizate.

România, în ton cu Europa

 

Dr. Carlos Nordt, principalul autor al studiului, a oferit însă în exclusivitate pentru euro-health.ro estimările pentru România. Astfel, potrivit modelului dezvoltat de colectivul de cercetători, 511 sinucideri (circa 20% din total) au fost asociate şomajului în ţara noastră în 2010. Situaţia din România este comparabilă cu cea din alte regiuni al Europei, afirmă dr. Nordt. Numărul de sinucideri care s-ar putea datora lipsei locului de muncă nu a fluctuat semnificativ în perioada 2000-2011. De altfel, în România, faţă de alte ţări, rata şomajului nu a fost puternic afectată de criza din 2008, crescând doar uşor, de la 6,41% (2007) la 6,81% (în 2009).

Între ţările cercetate, se estimează că cele mai mari rate de suicid asociat cu şomajul la bărbaţi se înregistrează în Lituania (17,47 la suta de mii), Letonia (11,59 la suta de mii) şi Ungaria (10,39 la suta de mii); în cazul femeilor, cele mai mari rate de suicid asociat cu şomajul s-ar fi înregistrat în Coreea de Sud (3,98 la suta de mii), Lituania (3,02 la suta de mii) şi Ungaria (2,7 la suta de mii). Comparativ, se estimează că, în România, rata de sinucidere asociată cu şomajul în 2011 a fost de 4,64 la suta de mii pentru bărbaţi şi 0,85 la suta de mii pentru femei, a precizat dr. Carldo Nordt pentru euro-health.ro.

Studiul sugerează că, în general, pierderea locului de muncă ar putea avea un efect mai puternic asupra sinuciderii în ţările în care şomajul este mai puţin obişnuit. În cazul României, dr. Nordt apreciază că lipsa locului de muncă este obişnuită.

 

Sinuciderile asociate şomajului pot fi evitate

 

Autorii studiului atrag atenția că sinuciderea atribuibilă șomajului este o realitate și în perioadele de stabilitate economică, care este doar exacerbată în vremurile de criză. Ei subliniază că, pentru prevenirea suicidului, pe lângă măsurile pe piața muncii este necesară implicarea celor care lucrează cu persoane la risc de a-și pierde locul de muncă, precum asistenții sociali sau profesioniștii din managementul resurselor umane. Aceștia trebuie să fie informați cu privire la riscul de sinucidere, să poată evalua acest risc şi să intervină când este cazul. Programele de educaţie medicală trebuie să-i ajute pe medici să recunoască, diagnosticheze şi trateze pacienţii cu depresie, ceea ce ar avea ca efect reducerea sinuciderilor. În plus, medicii din asistenţa primară ar trebui să acorde atenţie specială pacienţilor şomeri sau care riscă să-şi piardă locul de muncă.

 

Serviciile psihologice pentru şomeri din România – „alibiuri politicianiste”

 

Dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru și suicidolog, a declarat pentru euro-health.ro că estimările pentru România ale autorului studiului sugerează că o proporţie importantă din sinucideri ar putea fi precipitate de pierderea locului de muncă și deci ar fi putut fi evitate, dacă statul român ar fi asigurat asistenţa corespunzătoare acestor persoane pentru problemele lor de viață.

Singurele servicii psihologice publice disponibile celor care şi-au pierdut locul de muncă sunt oferite la cerere de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, câte una pentru fiecare judeţ şi sector al Bucureştiului. Acestea însă au în total doar circa 600 de angajaţi, care se confruntă cu un volum mare de muncă și o gamă largă de probleme sociale, pentru salarii de doar 1.500-1.800 de lei. Dr. Diaconu afirmă că aceste servicii sunt de fapt „alibiuri politicianiste”  – invocate de administrație când se confruntă cu astfel de realități –, de care puţine persoane beneficiază în realitate.

Soluția ar fi ca persoanele în şomaj sau la risc de a-şi pierde locul de muncă să beneficieze de asistenţă psihologică proactivă, comunitară. În prezent însă, numărul specialiştilor care practică psihiatrie comunitară este foarte redus, psihiatria de policlinică fiind „distrusă cu premeditare”.

 

About Author: Mihail Călin
Mihail Călin este jurnalist în domeniul sănătăţii de cinci ani. A făcut parte din redacţia săptămânalului Viaţa medicală şi a fost redactor-şef la Sănătatea Press Group. Are un interes deosebit pentru politicile europene, fiind bursier al portalului de specialitate EurActiv Bruxelles şi participând la numeroase conferinţe organizate de instituţiile şi asociaţiile europene de sănătate. În 2013, fost unul din premianții concursului „Reporter European”.