Prof. Jürgen Rehm: Dacă s-ar inventa astăzi, alcoolul ar fi interzis

Prof. Jürgen Rehm: Dacă s-ar inventa astăzi, alcoolul ar fi interzis

„Dacă s-ar inventa astăzi, alcoolul ar fi interzis”, spune dr. Jürgen Rehm, profesor de politici în domeniul adicțiilor la Universitatea din Toronto  și director al Departamentului de cercetare socială și epidemiologică în cadrul Centrului pentru adicții și sănătate mintală din Toronto. Cu 375 de articole (printre care și analize derivate din studiul Global Burden of Disease 2010) publicate în cele mai prestigioase reviste științifice, dr. Jürgen Rehm este poate cel mai important cercetător din lume în domeniul costurilor umane și economice generate de alcool.

Domnule doctor, care au fost mesajele dumnevoastră  principale la această conferință?

Au fost trei mesaje. În ansamblu, Europa bea prea mult, iar România este în primele 10 țări (n. red- locul cinci) ca nivel de consum de alcool la nivel mondial. În mod evident, România are două probleme: bea prea mult și o face cu multe episoade de binge drinking (n.red- consum episodic excesiv)– așadar avem de-a face cu un impact dublu. În al doilea rând, alcoolul este legat de mortalitatea prematură. Iar în al treilea rând, privind amploarea efectelor nocive ale consumului de alcool, observăm o interacțiune cu clasa socială și sărăcia; și de vreme ce România, din păcate, este una din cele mai sărace țări UE, are una din cele mai crescute rate ale mortalității atribuibile alcoolului pe litru de alcool consumat.

Săracii au mai mult de suferit din cauza alcoolului

Care este relația dintre sărăcie și consumul de alcool?

Consumul per total (n.red- raportat la clasa socială) are o formă de U: avem consum crescut atât în straturile sociale cele mai de jos dar și la bogați. Clasa de mijloc tinde să bea mai puțin. Dar dacă te uiți la impactul asupra sănătății, săracii au o problemă supraproporționată cu mortalitatea și morbiditatea legate de alcool. Aşadar, forma de U dispare aproape complet și vezi mai multe probleme legate de alcool la săraci. [Acest lucru] se datorează probabil accesului la îngrijiri și faptul că principalele boli legate de alcool sunt rezultatul interacțiunii mai multor factori: cancerul, de pildă- majoritatea cancerelor capului și gâtului sunt o interacțiune între alcool și tutun, iar cei săraci fumează mult mai mult; mai este interacțiunea cu nutriția, cu igiena. Toți acești factori, împreună cu alcoolul, fac ca aceste categorii să moară în mod supraproporționat de boli legate de consumul de alcool. În orice țară din lume, dacă ești printre cei mai bogați 20%, ai șanse mult mai mari să supraviețuiești în următorii 10 ani decât dacă ești printre cei mai săraci 20%, iar alcoolul contribuie dramatic la această diferență.

Ați menționat în timpul prelegerii un nou studiu despre relația dintre nivelul consumului de alcool şi riscul pentru sănătate. Despre ce este vorba?

În esență, am vrut să vedem ce s-ar întâmpla dacă toată lumea care bea alcool ar bea 10 grame, apoi 20, 30, 40, etc.  Am constatat că nu există nivel sigur de consum de alcool – dar deja știam acest lucru –, dar că recomandarea ar fi că nu ar trebui băut mai mult de 10 grame (n. red- pe zi). 10 grame este încă permisibil, 20 grame este deasupra pragului acceptabil pe care îl avem în țările europene. Deci recomandările ar fi între 10 și 20 grame.

Ați menționat adineauri acest „prag acceptabil”, iar în timpul conferinței ați discutat despre riscurile voluntare și involuntare. Puteți detalia?

Dacă te referi la pragurile de risc acceptabile, societățile noastre sunt foarte clare: dacă statul este responsabil pentru un lucru, precum calitatea aerului, poluarea, tindem să cerem statului să respecte niște reguli foarte stricte. În Europa, am accepta în cazul riscurilor generate de stat (n.red- involuntare) un risc de unu la un milion pe parcursul vieții; deci, de pildă, aerul nu ar trebui să fie atât de poluat încât mai mult de un cetățean la un milion din țările noastre să moară din această cauză – este un risc-standard, care se regăsește în manualele OMS, ale agențiilor europene și americane de protecția mediului. Pentru ceea ce facem noi ca cetățeni – ski, bungee-jumping, orice comportament al nostru – , statul tinde să se implice doar dacă riscul este de 1.000 ori mai mare, deci unu la 1.000: acela ar fi nivelul la care oamenii protestează, spun că nu mai e tolerabil, etc. Din păcate alcoolul, la modul în care îl bem actualmente în Europa – 31 de grame – este [la un risc] mult peste unu la 100, deci acceptăm un risc pentru băutori care este mult peste ce am accepta pentru orice alt comportament voluntar. Și asta este o problemă, alcoolul este tratat complet diferit față de orice altă substanță.

Oamenii nu cunosc pericolele alcoolului

Alcoolul este parte a istoriei europene de pe vremea grecilor și romanilor, deci de mii de ani. Dar dacă alcoolul ar fi inventat astăzi, ar fi interzis fără dubiu. Există unele  motive istorice pentru care alcoolul nu a fost inclus niciodată de pildă în acele tratate dedicate drogurilor. Unul dintre motive este că oamenii pur și simplu nu cunosc pericolele alcoolului. În lume, peste 50% din adulți nu beau, deci la nivel mondial este normal să nu bei. Dar în Europa, unde avem rate de consum de 70-80-90% în rândul adulților, alcoolul are un loc special, suntem obișnuiți cu el, există de mută vreme, nu ne gândim la riscuri; am făcut multe sondaje și am constatat că aceste riscuri nu sunt cunoscute, cei mai mulți europeni nu știu că alcoolul este carcinogen, nu cunosc legătura foarte puternică a alcoolului cu multe alte boli.

S-a discutat aici despre denormalizarea alcoolului, pe modelul tutunului. Când se va petrece acest lucru?

Denormalizarea alcoolului începe acum, odată ce am aflat mai multe despre mortalitatea și morbiditatea legate de alcool. Oamenii desconsiderau [problema] la început. Acum 10 ani, în Germania s-a făcut efortul de a emite niște recomandări legate de consumul  de alcool; reacția a fost că acestea vor fi inutile, „germanii beau și cu asta basta, nu le va păsa de recomandări”, „oricum va trebui să punem limite înalte, altfel oricum nu le vor lua în serios”. Dar când același lucru s-a discutat acum doi-trei ani, deodată Centrul pentru Cancer a atras atenția: „acesta este un carcinogen, nu puteți să spuneți că nu este riscant pentru sănătate să bei 30-40 de grame, fiindcă nu e adevărat.” La fel se întîmplă și în Italia:  în 1975, într-o broșură editată de stat, se spunea că  poți să bei zi de zi, fără mari riscuri, jumătate de litru de vin (n.red- râde), iar gravidele un sfert de litru. Iar acum, încearcă să spună că sunt permise două băuturi,  adică 20 de grame [de alcool]. Este cale lungă din 1975 până acum: de la 50 de grame sau două treimi de sticlă de vin, la 20 de grame, care sunt două pahare mici de vin. Deci da, lucrurile se schimbă, dar mult mai lent decât în cazul tutunului. Unul din motive este și că atunci când s-a început combaterea tutunului, el era deja comportamentul claselor sociale mai joase. Tutunul a început cu regii, numai ei aveau voie să fumeze – apoi regina, nobilitatea, cetățenii bogați, iar în secolul 20 toată lumea- dar ultimii care au început și care au rămas cel mai mult cu obiceiul sunt cei din clasele economico-sociale joase și femeile, care întotdeauna urmează trendul mai târziu. Este întotdeauna mai ușor să interzici ceva pentru clasele mai joase decât pentru toată lumea. Dar la alcool, lucrurile stau altfel, avem mulți bogați și politicieni care beau mult.

Consumul de alcool este în scădere în Europa în ansamblu, dar în spatele tabloului general se ascund diferențe regional –  de pildă în centrul și estul Europei se observă chiar o creștere. Cum se explică aceste diferențe?

Au mult de-a face cu deschiderea bruscă a frontierelor. În plus, în Europa de Est, cantitatea de consum neînregistrat este mult mai mare. În România, credem că peste 4 litri/capita sunt neînregistrați- asta se datorează europenizării prețurilor, creșterii lor: unii nu și-au putut permite aceste prețuri , așa că beau alcool neînregistrat, iar acest lucru persistă și este mult mai greu de combătut, pentru că este un obicei înrădăcinat în sate sau locurile în care este produs. Și eu personal cred că cei 4 litri pentru România sunt o subestimare.

România: scumpiţi alcoolul, controlaţi producţia neînregistrată

Ce mesaj ați avea pentru guvernanții noștri legat de problema alcoolului?

Mesajul este că trebuie redus consumul de alcool. Și aș încerca să-i conving cu exemplul lui Gorbaciov: când era ministrul economiei în URSS, se făcuse o analiză și constataseră că unul din motivle pentru care URSS este atât de mult în urma Vestului avea de-a face cu consumul mare de alcool. Iar el a redus mult consumul – pe atunci era cu totul produs de stat. Desigur că a apărut și producția ilegală, dar acest tip de consum nu a compensat [reducerea consumului de alcool legal]. Iar productivitatea a crescut, speranța de viață a crescut și ea cu opt ani în doi ani – după care a scăzut din nou din alte motive. Acesta a fost ceea ce numim noi un experiment natural , reducerea alcoolului a avut un efect dramatic. Ăsta este un lucru care ar trebui să fie interesant pentru guvern, pentru că o țară ca România, care se confruntă cu astfel de probleme, ar avea de câștigat.

Ce fel de politici ar trebui implementate pentru reducerea consumului?

În principiu, ar fi nevoie de reducerea consumului prin scumpirea alcoolului. Având în vedere caracteristicile României, scumpirea ar presupune creșterea taxării, dar trebuie făcut ceva și cu consumul neînregistrat, deoarece, dacă veți crește prea mult taxele, se va recurge la acest tip de consum. Deci va trebui să găsiți și mijloace de reducere a consumului neînregistrat- în Germania, în anii 1920 a existat o situație similară după război; era sărăcie, mult consum neînregistrat, iar statul a decis să cumpere toată această producție, la prețul pieței, doar ca să-l îndepărteze de pe piață. Iar pe termen lung, acest sistem a funcționat și a fost abolit abia recent, după 90 de ani. Deci trebuie ținut cont de contextul specific, nu poți pur și simplu să aplici instrumente generice, de genul „taxarea este bună”. Da, este bună, dar într-o țară cu consum neînregistrat de 4-5 litri, nu vrei ca acesta să ajungă la 8-9 litri.

Și poate că acest tip de produse este și de calitate mai proastă…

Da, în România sunt indicii că o parte a producției este problematică, pentru că aveți spirtoase bazate pe prune, iar o parte din cei care produc ilegal nu scot sâmburii în procesul de fabricație; este mai ușor așa, iar dacă aceștia rămân, crește conținutul de acetaldehidă, care este legată de afecțiunile ficatului și de unele cancere. De aceea, dacă priviți harta europeană a cirozei hepatice, România are una din cele mai crescute rate, alături de Ungaria, Croația, Moldova – este vorba exact de acele țări care au această tradiție a spirtoaselor din sâmburi. Ne-a luat mult timp să înțelegem ce se întâmplă în România – se bea mult , dar nu atât de mult încât să explice acest nivel al cirozei hepatice, iar aceasta este una din ipoteze.

Bani din alcool pentru spitale şi şcoli

Dar creșterea taxelor nu-i niciodată o măsură populară. Cum poți convinge politicienii să le crească pentru alcool?

Pentru că astfel statul câștigă mult mai mulți bani pe termen lung. Sigur, trebuie s-o faci cu grijă, să nu stârnești vreo revoltă. Gorbaciov este încă unul din cei mai nepopulare persoane din Rusia, și asta mai ales din cauza alcoolului, este o nebunie! Poți crește taxele într-o anumită măsură și să le explici oamenilor motivul, iar ei vor înțelege pe termen lung – este singura cale. Și da, creșterea taxelor nu va fi niciodată o măsură populară, dar dai și ceva în schimb- spui de pildă: „strângem atâția bani în plus, pe care îi investim în ceva atrăgător”.

Poate ceva legat de asistență medicală.

Da, nu cel mai nou tanc sau altă prostie, dar ceva ce oamenii văd direct: școlile mai bine echipate, mai multe computere în școli, etc. Dacă legi aceste venituri crescute de ceva ce oamenii prețuiesc – iar politicienii știu foarte bine ce prețuiesc oamenii- atunci ai o șansă.


Realizat cu ocazia Conferinței de Politici Europene pentru Alcool, 27-28 noiembrie 2014, Bruxelles. Interviul a fost editat pentru concizie și claritate. Sublinierile aparțin redactorului.

About Author: Mihail Călin
Mihail Călin este jurnalist în domeniul sănătăţii de cinci ani. A făcut parte din redacţia săptămânalului Viaţa medicală şi a fost redactor-şef la Sănătatea Press Group. Are un interes deosebit pentru politicile europene, fiind bursier al portalului de specialitate EurActiv Bruxelles şi participând la numeroase conferinţe organizate de instituţiile şi asociaţiile europene de sănătate. În 2013, fost unul din premianții concursului „Reporter European”.