Roberto Bertollini: Cele mai sensibile aspecte ale politicilor alimentare și nutriționale au fost abordate în doar câteva state membre UE

Roberto Bertollini: Cele mai sensibile aspecte ale politicilor alimentare și nutriționale au fost abordate în doar câteva state membre UE

În exclusivitate pentru euro-health.ro, dr. Roberto Bertollini, reprezentantul Oganizaţiei Mondiale a Sănătăţii la Uniunea Europeană, discută despre politicile necesare la nivel european pentru reducerea bolilor cronice netransmisibile cauzate de dieta nesănătoasă. Interviul a fost realizat cu ocazia unei conferinţe despre influenţa alimentaţiei moderne asupra sănătăţii publice, organizată recent la Bruxelles de europarlamentarul social-democrat Daciana Sârbu.

 

Aţi amintit aici mai multe posibile măsuri din Planul de acţiune european pentru politică alimentară şi nutriţională: restricţii de marketing, măsuri fiscale, etichetare mai bună, reformulare, medii alimentare mai sănătoase. Cât de bine sunt acestea implementate în Europa?

 

Se poate face mult mai mult decât în prezent. De pildă, în ce priveşte etichetarea, sunt discuţii despre cum este cel mai bine să informezi publicul cu privire la compoziţa alimentelor; este un subiect deschis, cu multe puncte de vedere, dar putem spune că ce se face acum nu este suficient. Avem solicitarea eliminării grăsimilor trans, implementată în mod independent de unele ţări, prin care se pot reduce semnificativ bolile cardiovasculare, fără mari costuri sau probleme tehnologice…

 

…şi chiar şi industria pare să sprijine această măsură.

Într-adevăr, deci chiar nu înţeleg ce se întâmplă. Poate fi din cauza câtorva ţări care au IMM-uri care ar putea avea de suferit, dar este şi un fel de atitudine din partea unor europarlamentari şi membri ai Comisiei de a nu ţine cont şi de implicaţiile economice importante pe care astfel de decizii le pot avea.

 

Marketingul alimentar către copii, un lucru periculos

 

Nu vă referiţi aici doar la grăsimile trans.

Nu, în general. Dacă reduci incidenţa bolilor cardiovasculare, obezităţii şi cancerului, faci şi economii financiare majore, pe lângă faptul că oamenii sunt mai fericiţi şi în formă mai bună. Estimările ajung de obicei la nivel de sute de milioane sau chiar miliarde de euro, iar dacă ne gândim la sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor de sănătate, trebuie să reducem incidenţa bolilor cronice. Asta necesită nişte alegeri politice care să privească cu înţelepciune către viitor.

 

Revenind deci la întrebarea iniţială,  nu sunteţi tocmai satisfăcut de nivelul de implementare…

Suntem mulţumiţi de faptul că ţările iau măsuri în diferite arii. Dar problema este că aspectele cele mai sensibile, precum reformularea, preţurile, taxarea şi marketingul, sunt atinse doar în câteva ţări. Eu, ca pediatru la bază, sunt îngrijorat în mod deosebit de ce se întâmplă cu copiii, fiindcă marketingul alimentar îndreptat spre aceştia, direct sau indirect, este un lucru periculos. Avem proporţii foarte mari de copii obezi, iar în viitor ei vor deveni adulţi obezi, cu diabet şi alte probleme.

 

Este greu din punct de vedere politic să implementezi toate măsurile pe care le susţineţi deodată. Dacă ar trebui să alegeţi una din toate aceste politici, ca prioritate, care ar fi?

Aş spune în mod sigur controlul foarte serios al marketingului către copii. Vă povestesc un mic episod, care mi-a fost povestit de reprezentanţii unei mari corporaţii. Această companie produce cereale pentru micul dejun, în formă de inel; continuă să le vândă, deşi nu este unul din produsele lor de vârf, nu-i mai fac promovare, şi producţia este redusă. Reprezentanţii acestei corporaţii mi-au spus că acest produs anume este vândut mai ales celor cu vârste de 35-45, adică cei care au văzut reclama la acest produs când erau copii. Asta pentru mine este foarte semnificativ – demonstrează importanţa marketingului, demonstrează că atunci când faci marketing eficient pentru un produs, consecinţele continuă decenii mai târziu. Din acest motiv, măsurile de acum în ce priveşte marketingul ar putea avea consecinţe foarte importante pentru viitor. Deci, pentru mine, este una din cele mai importante măsuri – sunt şi altele, dar dacă ar trebui  să aleg doar una…

 

O abordare comună europeană

 

Sunteţi în favoarea unor abordări la nivel european sau naţional? Există câteva exemple de acţiuni la nivel naţional, dar nu şi european.

Suntem un continent mare, cu 500 de milioane de oameni, şi trebuie să ne asigurăm că toată lumea are aceleaşi drepturi şi mecanisme. Dacă unele produse sunt permise într-o ţară, mai devreme sau mai târziu, vor fi comercializate transfrontalier, deci cred că este nevoie de o politică comună la nivel european.

 

În toate politicile, sau unele sunt mai potrivite pentru abordare la nivel european?

Ghidurile dietetice pot fi nevoite să ţină cont de tradiţii naţionale, deci poate în această privinţă nu poţi merge prea departe. Dar în ce priveşte compoziţia alimentelor – sare, zahăr –, aici poţi aplica reguli europene.

 

Dar tipul de etichetare? Au fost discuţii tensionate la acest capitol.

Etichetarea poate fi [n.red – comună la nivel european], cel puţin informaţia [n.red – cu privire la compoziţia alimentelor] poate fi aceeaşi, şi poţi avea şi unele diferenţe [n-red – legate de felul etichetării]. Cred că cel mai important este să permiţi promovarea dietelor naţionale, dar în ce priveşte informarea, regulile de marketing, compoziţia, ar trebui să fie la nivel european.

 

 

Avem destule dovezi pentru a acţiona

 

Dar de ce credeţi că alimentaţia nu a fost o prioritate la nivel european?

N-am niciun dubiu că este vorba de presiunea industriei, care nu vrea să se schimbe sau vrea să se schimbe în propriul ritm, şi de sensibilitatea unor membri ai Parlamentului şi Comisiei la interesele industriei, fără să ţină cont, cum spuneam mai devreme, de interesul mai larg al comunităţii. Asta însemnând că evitarea unor măsuri care par costisitoare acum pentru industrie poate fi foarte costisitoare pentru public. Este povestea clasică, să ne gândim de pildă la tutun: industria câştigă atât de mult pe seama sănătăţii oamenilor, care în final reprezintă un cost pentru societate; deci ei câştigă banii, iar noi plătim –   nu este corect.

 

Dar în cazul tutunului cum s-au putut impune nişte reglementări?

Cazul tutunului este foarte simplu într-un fel, pentru că este vorba de o substanţă total inutilă, este o adicţie, nu există vreo altă necesitate, este un singur produs. Şi a durat decenii ca să fie impuse unele reguli, şi încă avem 25% din populaţie fumători, ceea ce nu este puţin.

 

Este atunci o problemă de conştientizare printre politicieni?

În zona de nutriţie, conştientizarea este un pic mai redusă, pentru că este şi un subiect foarte complex. Trebuie să mâncăm, sunt multe tradiţii diferite, alimente produse în diverse ţări… Deci este un subiect foarte complicat, chiar şi dovezile ştiinţifice sunt controversate în anumite domenii, deci nu este uşor să acţionezi. Dar sunt unele certitudini, legate de rolul zahărului, sării, grăsimilor trans, deci în aceste domenii se poate acţiona, pentru că avem destule dovezi.

 

Mulţi din industrie dar şi policieni subliniază responsabilitatea personală. Cum vedeţi echilibrul dintre responsabilitatea personală şi cea corporatistă?

Este un truc vechi: pui problema în seama indivizilor, a victimelor, şi nu a corporaţiilor sau industriei publicitare –  care este şi ea extrem de importantă. Nu-mi place acest fel de a da vina pe persoane, dar din păcate aşa este, asta se întâmplă zi de zi aici la Bruxelles.


Interviu editat pentru claritate şi concizie.  Sublinierile aparţin redactorului.

About Author: Mihail Călin
Mihail Călin este jurnalist în domeniul sănătăţii de cinci ani. A făcut parte din redacţia săptămânalului Viaţa medicală şi a fost redactor-şef la Sănătatea Press Group. Are un interes deosebit pentru politicile europene, fiind bursier al portalului de specialitate EurActiv Bruxelles şi participând la numeroase conferinţe organizate de instituţiile şi asociaţiile europene de sănătate. În 2013, fost unul din premianții concursului „Reporter European”.