Martin McKee, EUPHA: "Cred că beneficiile TTIP pentru cetăţeanul obişnuit sunt imaginare. Cu siguranţă el va fi în beneficiul marilor corporaţii." Sursa foto: EHFG 2015. Framez.tv

Martin McKee, EUPHA: „Cred că beneficiile TTIP pentru cetăţeanul obişnuit sunt imaginare. Cu siguranţă el va fi în beneficiul marilor corporaţii.” Sursa foto: EHFG 2015. Framez.tv

În prima parte a acestui an, Asociaţia Europeană de Sănătate Publică (EUPHA) a cerut Uniunii Europene să respingă Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii cu Statele Unite (TTIP), pe care îl consideră o ameninţare la adresa sănătăţii. Cu ocazia Forumului European de Sănătate Gastein de luna trecută, profesorul Martin McKee, preşedintele EUPHA, şi-a explicat îngrijorările în exclusivitate pentru euro-health.ro.

 

Domnule profesor, care este din perspectiva dumneavoastră cel mai îngrijorător aspect al TTIP pentru sănătate?

Cea mai mare îngrijorare a comunităţii de sănătate publică despre TTIP este caracterul secret. Pur şi simplu nu ştim ce se negociază, ce fel de concesii se fac; am avut recent situaţia ridicolă ca, atunci când Comisia Europeană a făcut publice, sub prevederile accesului liber la informaţie, comunicările pe care le-a avut cu industria tutunului, practic fiecare cuvânt să fie acoperit. Suntem de asemenea în mod deosebit îngrijoraţi de procesul de rezolvare a litigiilor dintre investitori şi stat (ISDS). Nu este nicio problemă, dacă o mare corporaţie simte că este incorect tratată, să apeleze la justiţie – la curţile naţionale, la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ). Asta s-ar întâmpla cu mine sau cu dumneavoastră: dacă avem o problemă, mergem la tribunal. De pildă, industria tutunului, pe care am studiat-o extensiv, s-a adresat de câteva ori curţilor naţionale şi CEJ şi a pierdut practic de fiecare dată; pentru că aceste curţi au în vedere problemele publice în ansamblu, lucrează deschis, se bazează pe statul de drept şi pe precedente. De aceea, industriile alimentară, a alcoolului, a tutunului şi altele nu vor să meargă în justiţie – pentru că pierd. Dumneavoastră şi cu mine nu avem opţiuni. Dacă am merge diseară, ne-am îmbăta, am intra cu maşina într-un felinar şi ne-ar aresta poliţia, nu am putea să le spunem: „Nu suntem de acord să ne arestaţi şi să ne aduceţi în faţa judecătorului; vrem să apelăm la propriul proces de rezolvare a disputelor, să ne alegem noi arbitrii şi să rezolvăm aşa situaţia.” Ei bine, asta vor să facă marile corporaţii, asta este problema. Nu există motive pentru care să nu folosească curţile la fel ca toată lumea, dar ei vor un mecanism alternativ, fiindcă ştiu că pierd în justiţie. Desigur, Comisia Europeană spune că există protecţii faţă de astfel de situaţii, dar avem un caz recent care a demonstrat că lucrurile nu stau deloc aşa. Când guvernul Slovaciei a luat decizia conform căreia companiile de asigurări de sănătate nu mai puteau avea scop lucrativ, o bancă austriacă ce deţinea parte a unei companii cu scop lucrativ a reclamat că va pierde bani şi a apelat la procesul de rezolvare a litigiilor; Comisia a susţinut că [tribunalul de arbitraj nu are dreptul să judece cazul şi că] CEJ reprezintă autoritatea finală. Tribunalul însă a decis că nu este adevărat.

Citiți și: Avertismentul oengiştilor: „Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii” 

Aceeaşi lege şi pentru cetăţeni, şi pentru corporaţii

 

Spuneaţi că în justiţie corporaţiile adesea pierd. ISDS le este deci mai favorabil?

Problema nu este dacă sunt sau nu favorabile; în primul rând, nici nu ştim cum stau lucrurile, pentru că adesea deciziile sunt secrete. Dar justiţia trebuie făcută în public, ăsta este principiul fundamental, ar trebui să ştim ce solicitări se fac, care sunt argumentele, ce decizii se iau. Mulţi dintre noi bănuim că sunt într-adevăr mult mai favorabile corporaţiilor, dar într-un fel nu aceasta este cu adevărat problema, ci transparenţa. Ar trebui să existe o singură lege atât pentru indivizi, cât şi pentru corporaţii.

 

Comisia Europeană a asigurat însă că serviciile publice de sănătate nu fac obiectul acestor negocieri. Nu vă linişteşte această poziţie?

Aş reveni la cazul companiei de asigurări de sănătate din Slovacia despre care am scris în BMJ. Comisia a avut aceleaşi argumente, că procesul de rezolvare a litigiilor de acolo nu era competent în aceste probleme deorece contravenea legislaţiei europene – şi li s-a spus că nu au dreptate. Deci cred că aceste asigurări nu ajută. Avem un sistem testat şi confirmat, se numeşte Curtea Europeană de Justiţie, care ştim că ia în considerare şi aspectele de sănătate – de ce să nu continuăm cu ea?

 

Comunitatea de sănătate publică a ridicat şi alte probleme legate de accesul la medicamente, posibila extindere a patentelor, consumul de produse nesănătoase…Care dintre acestea vi se par importante?

Cred că sunt mai multe probleme aici. Una – şi este o îngrijorare mai largă, nu legată neapărat de TTIP – este redefinirea proprietăţii şi extinderea conceptului de proprietate intelectuală, care se petrece de mai multă vreme: de pildă, faptul că ai putea să brevetezi o genă. Deci există îngrijorări legate de faptul că lucruri care erau considerate comune, bunuri publice, lucruri la care credeam că avem cu toţii acces – radiofrecvenţe, etc – sunt acum deţinute de cineva. Cred că este o mare problemă cu felul în care corporaţiile au redefinit conceptul de proprietate, astfel încât să fie tot mai extins. Aceasta este o problemă-cheie.

 

Profitul, mai presus de viaţă

 

O altă problemă pe care am remarcat-o este felul în care [corporaţiile] pun propriul profit deasupra a orice altceva. O corporaţie poate să pretindă că pierde venituri – de pildă, în cazul pachetului standard de ţigări, Philip Morris ar putea spune, în baza acordului comercial dintre Hong Kong şi Australia, că suferă pierderi din cauza acestei politici – , iar argumentul evident de sănătate publică nu este luat în considerare din cauza felului în care este încadrat discuţia, fiindcă problema este prezentată în termeni de cine câştigă şi cine pierde din perspectivă economică. Asta duce apoi la tot felul de alte probleme, pentru că adesea trebuie să apreciezi valoarea unei vieţi comparativ cu câştigurile şi pierderile. Asta în sine este teoretic în regulă, dar depinde cine stabileşte valoarea unei vieţi: sunt multe dovezi, legate de ce economiştii numesc preferinţă revelată, că deciziile pe care le iau oamenii spun ceva despre valoarea pe care o pun pe vieţi; iar viaţa în ţările sărace valorează adesea mult mai puţin decât în ţările bogate. Asta este contrar Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

 

Care sunt beneficiile pentru cetăţeni ale TTIP?

Pentru mine nu este evident că cetăţeanul obişnuit va avea de câştigat de pe urma TTIP. Cred că beneficiile pentru cetăţeanul obişnuit sunt imaginare – ar putea să se producă, dar nu sunt dovezi că aşa va fi; dar cu siguranţă TTIP va fi în beneficiul marilor corporaţii.

 

Citiți și: Comisarul european pentru comerț: „Nu vrem să subminăm sănătatea publică”

 

Comisia a făcut însă un studiu de impact al Tratatului, care demonstra cât ar ave de câştigat fiecare european. Iar dacă vom avea mai mult comerţ, mai multe venituri – asta nu înseamnă şi sănătate mai bună pentru toată lumea?

Aşa ar fi dacă am da crezare studiului de impact, dar nu uitaţi că există cercetări în domeniul public care demonstrează rolul industriei tutunului şi al altor mari corporaţii în scrierea regulilor pentru studiile de impact ale UE. Deci trebuie să vedem şi asta, să întrebăm de unde vin studiile de impact.


 

 

 

Interviu editat pentru concizie şi claritate. Sublinierile aparţin editorului.

About Author: Mihail Călin
Mihail Călin este jurnalist în domeniul sănătăţii de cinci ani. A făcut parte din redacţia săptămânalului Viaţa medicală şi a fost redactor-şef la Sănătatea Press Group. Are un interes deosebit pentru politicile europene, fiind bursier al portalului de specialitate EurActiv Bruxelles şi participând la numeroase conferinţe organizate de instituţiile şi asociaţiile europene de sănătate. În 2013, fost unul din premianții concursului „Reporter European”.